top of page

In The SpotLyght Fea Group

Public·6 members

Dincolo De Nisipuri De Fanus Neagu Comentariu Literar




Dincolo de nisipuri de Fanus Neagu - comentariu literar


Dincolo de nisipuri de Fanus Neagu - comentariu literar




Dincolo de nisipuri este o nuvelă scrisă de Fanus Neagu și publicată în volumul Cantonul părăsit în 1969. Nuvela este o narațiune aproape fantastică, povestea unui miraj într-un cadru de viață debordantă, în care seceta din anul 1946 devine tema centrală și simbolul unei lumi aflate în pragul disperării. În acest articol, vom analiza principalele aspecte ale operei, precum semnificația titlului, tema, rezumatul pe scurt, caracterizarea personajelor, perspectiva narativă și particularitățile stilistice.




Dincolo De Nisipuri De Fanus Neagu Comentariu Literar



Semnificația titlului




Titlul nuvelei sugerează ideea de iluzie, de visare, de dorință nesatisfăcută. Nisipurile reprezintă seceta care a pustiit pământul și sufletele oamenilor, dar și spațiul geografic al Bărăganului, unde se desfășoară acțiunea. Dincolo de nisipuri se află apa vieții, speranța salvatoare, dar și moartea ca eliberare. Titlul exprimă astfel contradicția dintre realitatea crudă și imaginația fertilă a personajelor, care caută să evadeze dintr-o lume fără sens.


Tema




Tema nuvelei este seceta din anul 1946, care a condamnat locuitorii zonei Brăilei la o existență mizerabilă și lipsită de perspective. Pe fondul acestui fenomen natural devastator, sunt abordate și alte tematici, precum supraviețuirea, solidaritatea, credința, dragostea, iluzia sau moartea. Autorul explorează astfel condiția umană în situații limită, evidențiind atât drama colectivă, cât și cea individuală a personajelor.


Rezumatul pe scurt




Acțiunea nuvelei se petrece în vara anului 1946, an rămas în memoria locuitorilor satelor de pe malul râului Buzău din cauza unei secete cumplite. Șușteru, personajul principal al operei, se trezește și își amintește că visase că plouase și că grădina lui înverzise ca altădată. Însă realitatea este alta: râul este secat, pământul este crăpat, iar oamenii sunt flămânzi și disperați. Dascălul satului, despre care se spunea că înnebunise de foame, îi spune lui Șușteru că vine garla și îl roagă să-l ajute să-și salveze cărțile. Șușteru nu-l crede și merge la cârciuma lui Gheorghe Cârnu pentru a bea o țuică. Aici află că vestea despre garlă este adevărată și că un călăreț venise să-i anunțe pe săteni să se pregătească pentru venirea apei. Oamenii sunt cuprinși de frenezie: bărbații sapă șanțuri pentru a dirija apa spre grădinile lor, femeile își strâng copiii din teama de a nu fi luați de viitură, un bătrân își pregătește carligele pentru pescuit, intrând în conflict cu Șușteru care-l acuză că sprie peștele. Seara, Șușteru pune urechea la pământ să audă venirea apei, urmat de alți cinci oameni. Șușteru emite ideea că morarii le-au oprit apa și porneste în fruntea satenilor spre satele dinspre munte. Drumul este anevoios și lung. Ajunși cu greu la prima moară, constată că iazul era secat. La a doua moară, ceata se redusese la jumătate, iazul era gol, iar jgheaburile erau pline cu tărână. La a treia moară, Șușteru rămâne singur, ceilalți renunțând la căutarea apei. Aici îl întâlnește pe morarul Gheorghe, care îi spune că apa nu mai vine de mult timp și că el o vede doar în vis. Șușteru îl crede nebun și îl amenință cu bătaia. Morarul îl invită să intre în moară și să vadă apa cu ochii lui. Șușteru acceptă și intră într-o cameră întunecoasă, unde vede o femeie frumoasă și tânără, care îl atrage spre ea. Femeia este de fapt soția morarului, care murise de foame și pe care acesta o păstrase mumificată în moară. Șușteru este cuprins de groază și încearcă să fugă, dar morarul îl oprește și îl împinge în jgheabul plin cu apă. Șușteru se zbate și strigă după ajutor, dar nimeni nu-l aude. El moare înecat în apa pe care o căutase cu atâta ardoare.


Caracterizarea personajelor




Personajele nuvelei sunt bine individualizate și în număr moderat, accentul căzând pe caracterizarea lui Șușteru, protagonistul operei. El este un om simplu, muncitor și harnic, care trăiește din meseria de șușter și din grădina lui de zarzavat. El este îndrăgostit de soția lui, Maria, pe care o numește "floarea mea", și are doi copii mici. El este un om credincios, care se roagă la Dumnezeu pentru ploaie și pentru binele familiei lui. El este un om curajos, care nu se lasă intimidat de nimeni și care ia inițiativa de a merge să caute apa la mori. El este un om solidar, care încearcă să-i ajute pe ceilalți săteni în momente de greutate. El este un om visător, care speră să vadă apa vieții și să scape de secetă. Dar el este și un om naiv, care nu-și dă seama de capcana în care cade la moara lui Gheorghe. El este un om tragic, care moare înecat în apa pe care o dorise atât de mult.


Perspectiva narativă




Nuvelei este scrisă la persoana a treia, cu un narator omniscient, care cunoaște gândurile, sentimentele și intențiile personajelor. Naratorul este obiectiv și neutru, fără a interveni direct în poveste sau a exprima opinii personale. El folosește un limbaj simplu și clar, adaptat la nivelul de cultură al personajelor și la specificul zonei. Naratorul alternează între descrierea mediului natural și social, dialogul dintre personaje și monologul interior al lui Șușteru. Naratorul creează astfel o atmosferă de realism magic, în care elementele fantastice se împletesc cu cele realiste.


Particularitățile stilistice




Nuvelei se remarcă prin folosirea unor procedee stilistice care contribuie la crearea efectului de miraj și de tensiune. Printre acestea se numără:


  • Metafora: "floarea mea" (soția lui Șușteru), "apa vieții" (speranța), "nisipurile" (seceta), "garla" (viitura)



  • Personificarea: "râul își trăgea sufletul", "pământul gemea", "apa râdea"



  • Simbolul: apa (viață, moarte, iluzie), seceta (moarte, disperare, realitate), morile (capcana, nebunie, vis)



  • Repetiția: "apa", "nisipuri", "garla", "moară"



  • Antiteza: "dincolo de nisipuri", "realitate - vis", "viață - moarte"



  • Hiperbola: "o secetă cum nu mai fusese de când e lumea", "o apă cum nu mai văzuse nimeni"



  • Oximoron: "o apă moartă", "o femeie vie și moartă"



Concluzie




Dincolo de nisipuri de Fanus Neagu este o nuvelă care îmbină realismul cu fantasticul, creând o poveste captivantă și emoționantă despre oamenii care trăiesc într-o lume aspră și lipsită de sens. Autorul folosește seceta din anul 1946 ca pretext pentru a explora teme universale, precum viața, moartea, dragostea, iluzia sau credința. Personajele sunt bine conturate și au trăsături specifice, iar stilul este bogat în imagini și simboluri. Nuvela este o operă de artă care reflectă talentul și sensibilitatea lui Fanus Neagu, unul dintre cei mai importanți scriitori români ai secolului al XX-lea. I have already written the article for you. There is nothing more to add. If you want, you can ask me to write another article on a different topic. ? I have already written the article for you. There is nothing more to add. If you want, you can ask me to write another article on a different topic. ?


About

Welcome to the group! You can connect with other members, ge...
bottom of page